Atatia oameni care vin si pleaca si tot atatea priviri rusinate care par sa se intersecteze. Atatea inimi care bat in tropotul dupa-amiezii si atatea ganduri care vorbesc despre suferinta fiecarui pasasager demult uitat. Oameni care asteapta fericirea si iubirea precum asteapta metroul la ore fixe. Prea multe zambete false. Prea multe haine scumpe si prea mult parfum ametitor. Prea multe masti care ascund atatea povesti de trup si de suflet incat le poti auzi in fiecare dintre cei care iti intorc spatele in drumul lor grabit spre viata. Atatea lacrimi cernute pe interior si chipuri mult prea fericite la exterior. Mult prea multa liniste intr-un loc atat de agitat de forfota de inimi zdrobite si tot atatea povesti de dragoste ranite si neuitate de cei care le poarta. Atatea amintiri si atatea vise si prea putine buze care sa vorbeasca despre ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu