Ma bucuram de prima zi de zapada pe anul asta. In timp ce imi faceam primul tur aud din spate: e alt copil pe partie, imi spune a mea, zambind. N-o recunosti! Bun, nimic nu mai conta, ma lovise o bucurie fantastica. La masa am povestit toti, de nu ne ajungeau cuvintele. Adunasem un sac de emotii proaspete. Imi trecusera nervii si-am admis ca Alex a facut o treaba excelenta cu fata. Aleksandar, instructorul, avea mai mult curaj. Foarte buni amandoi, dar diferiti. Primul, meticulos. Al doilea, aventuros. Printesa era toata fericire cata era. Si incredere in ea. Mi-a zis doar bravo! A fost bestial, a admis ca-i place sa schieze, este o experienta fantastica. Uau! Imi iesisera cartile. M-am uitat la ea si am intrebat-o: crezi ca pot sa fac si eu o tura, maine dimineata inainte sa plecam? Primesc acceptul si-i scriu lui Aleksandar, intrebandu-l daca ne putem intalni dimineata la 8:45, la centrul de inchirieri. Raspunsul a fost afirmativ si asa am facut si prima tura singur pe schiuri cu toate ca nu stiu mai deloc sa schiez bine.