Lasa-ma putin singur! Ramai la tine in noaptea asta si culca-te devreme in patul cu perne mici care ti-au leganat visele cand nici macar nu banuiai ca exist! Am inteles, esti frumoasa, tanara, prea tanara, iubesti viata si... ma iubesti pe mine, dar azi as fi vrut sa taci, sa-ti inghiti cuvintele care m-au biciuit curioase mai mult decat am putut suporta chiar si iubindu-ti interesul pentru tot ce am fost si voi fi mereu. Nu vezi ca te-ai agatat de mine si ma tii in loc? Un loc care nu-i al meu pentru ca nu deschidem amandoi aceeasi usa, nu fumam din acelasi pachet si nici nu-mi pot uita dimineata ceasul pe noptiera patului tau pentru ca tu te trezesti cu mine doar in gand. De ce sa-ti spun cum eram acum cativa ani? Mi-e sila si ma doare ca port aceeasi amprenta in suflet si in gand. Ma roade incet dar sigur ca boala de care sufar, ma tine treaz pana in amaraciunea primei cafele, ma irita usturator ca o lama indelung folosita si ma face sa te vreau fara sa gandesc, doar simtind. Sa inchid ochii, sa-mi hipnotizezi iremediabil simturile care negresit m-ar arunca intr-un trecut devenit prezent in fiecare centimetru din pielea pe care tu crezi ca o poti atinge cu daruirea unor buze moi de naivitate, sa-ti diluez pe barbie esentele iadului din mine. Asta e tot ce putem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu