Grupa de Grafica

In clasa a noua cateva din fetele din grupa de grafica deja aveau expozitii personale in Bucuresti si Sibiu. Au urmat apoi zeci de expozitii de grafica, gravura, ingeri, materialitati, etc. Din pacate, Sibiul nu are facultate de arte, iar cei mai buni tineri artisti sibieni vor lua drumul Clujului, Timisoarei sau Bucurestiului: Avem doar facultate de restaurare conservare si design, dar pe noi, grupa de grafica, nu ne ajuta cu nimic aceste specializari. Inca nu stim spre ce o sa ne orientam, dar cu siguranta vom pleca din oras, conchide Teodora Grapa. Din grupa de grafica, din cei unsprezece elevi, doar doua fete se gandesc sa nu continue cu o facultate de arta. Vor sa aleaga facultatea de medicina, sa ajute oamenii, altfel decat prin emotia artei: Arta va ramane intotdeana pasiunea numarul unu pentru noi, ne asigura Bogdana, una dintre eleve. Speram ca oamenii sa vada evolutia noastra de la o expozitie la alta, si sa ne aprecieze. Cu acest gand fiecare dintre cei unsprezece elevi asteapta ca destul de multi sibieni sa le viziteze expozitia si telefonul norocos, care le va aduce recunostinta pentru obiectele frumos lucrate.

Sex cu Femei

Noua generatie sibiana este extraordinara! La inceputul lunii iunie, filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din Romania a acordat premii scriitorilor sibieni pentru anul editorial. Despre importanta acestor premii si culise din lumea artistilor sibieni vom afla din interviul cu presedintele Filialei Sibiu a USR, scriitorul Ioan Radu Vacarescu. „Sex cu femei” a luat anul acesta premiul „Cartea Anului” la USR Sibiu dar si alte premii nationale. Care sunt ingredientele de succes ale acestei carti? Este o carte valoroasa din punct de vedere literar, dar a avut si succes la public, succes datorat mai multor aspecte: inprimul rand este vorba de editura Tritonic, cea care a tiparit aceasta carte si care a reusit s-o distribuie foarte bine in tara, intr-o perioada in care distributia cartii sufera destul de mult. S-ar putea sa fie vorba si de titlu: Sex cu femei, dar culmea este ca aceasta carte nu are nimic de-a face cu sexul sau cu erotismul! Cei care au cumparat aceasta carte crezand ca este o carte cu astfel de aspecte, s-au inselat. 

Sper ca au citit-o si acestia si si-au dat seama ca este o carte de tip jurnal liric, cu un titlu care pleaca de la o idee a regratului nostru prieten poet, Iustin Panta. Autorii, Adrian Suciu, care este membru in filiala noastra, originar din Bistrita si Stefan Doru Dancus care a locuit multi ani la Sibiu, fiind prieteni de-ai lui Panta, au preluat acest titlu si au scris anul trecut aceasta carte de rafinament literar. Sub ce forme este inspiratia scriitorilor sibieni? Sibiul este foarte cunoscut in momentul de fata, atat in tara cat si in strainatate, pentru „scoala de poezie”. Cred ca este destul daca amintesc faptul ca la Sibiu traieste cel mai mare poet roman in viata, Mircea Ivanescu, si el membru USR, l-as aminti si pe cel mai important scriitor de expresie germana din Romania de astazi, Joachim Wittstock, sau pe Dumitru Chioaru. De asemenea, exista o echipa importanta de critici istorici literari, membri ai USR. 

Zayn Malik continuare

Bazaitul telefonului meu. Un mesaj, era Lorelei. Jass, ce faci? Esti okay? Am sa-ti spun ceva interesant. Suna-ma cand ai timp, L. Mda. Eu mereu cad ultima la rand cand e vorba de a zice ce ai pe sufler. Dar nu-i nimic. Pana la urma, nici nu vroiam sa vorbesc despre asta. Cateva minute mai tarziu am sunat-o. Ceva nu e in regula. A raspuns atat de greu! Dar ea nu raspunde greu niciodata. Intr-un final i-am auzit vocea: Buna, Lorelei. Te decizi sa-mi raspunzi si mie? Scuze. Eram ocupata. Ocupata! Cum adica ocupata? Deci ce vroiai sa-mi spui? Am intrebat inca gandindu-ma la acel cuvant. Cum se poate asa ceva? Ea nu e niciodata ocupata cand e vorba de mine! Jass, stiu ca va suna aiurea si ca sunt fraiera ca simt asta, dar mie imi place Liam. Dar eu nu cred ca intelegi. Stiu ca ne tineam de mana ieri, dar eu.. chiar nu stiu. Imi e teama sa nu imi fac sperante desarte. Ce zici? In legatura cu ce? Da, Liam te place. Si Liam e un baiat minunat, nu ti-ar face asa ceva. Veti fi un dublu L, pardon, cuplu perfect. Deci cu asta era ea ocupata. Impresioneaza-l pe Liam. Okay. Merg sa ma pregatesc. Pa-pa. Ar trebui sa fac si eu asta. Pacat ca nu am nici un chef. Dupa ce m-am chinuit sa-mi aranjez putin parul, am curatat putin dezastru din camera, mi-am luat telefonul, o pereche de opincute albe si am iesit afara. Londra pulsa. Zilele de diminica ale verii mereu erau asa. O simteam nutrind de oamenii, sentimente, cladura insuportabila. Stau si am gandesc, la cate scene a fost Londra martora: intalniri pe ascuns, iubiri spulberate, despartirii, impacari si restul. 

Zayn Malik love Story

O a doua intalnire este numele capitolului 5 din aceasta poveste de dragoste. Am deschis ochii usor. Imi simteam capul greu si tot corpul amorit. Era de asteptat. Am plans toata noaptea. Ma rog, se pare ca spre dimineata am adormit. M-am ridicat asemenea bunicii mele care are reumatism si mi-am verificat telefonul. Un mesaj de la Liam. “Jass, vom veni noi sa te luam. Sper ca te simti mai bine. Liam”. Mi-am luat botoseii roz si i-am tarat pe parchet pana la usa. Am deschis-o usor. Era ora 9:00. In timp ce ma indreptam spre baie, mi-am adus aminte de ce am plans toata noaptea. As fi vrut sa ramas in “transa”, decat sa simt din nou acel jug infipt acolo unde doare cel mai tare. Si unde, desigur, daca te vindeci, tot ramane un semn. Aveam propria mea baie, modesta, dar era a mea. Dylan locuia. Multulesc! La mansarda, iar mami si tati jos. Am deschis usa si m-am indreptat spre oglinda. Aratam groaznic. Mi-am spalat fata cu apa rece, in sperante unei inbunatatiri. Ea a incetat sa apara. Tot ingrozitor ma simteam, plus ca aratam la fel de groaznic. Yay, acum chiar vara mea incepe sa fie interesanta. Asta ti-ai dorit, asta ai primit, draga. Dupa ce m-am imbracat intr-o rochie cu volanase albastra am plecat jos. In fiecare duminica, familia Picket ia masa impreuna. E o traditie, nerespectata, dar traditie. 

Parintii mei si Dylan luau micul dejun linistiti. Oare de ce sunt eu merei intarziata familiei asteia?! Buna, Jasmine. A spus tati zambind. Neata. Am spus asezandu-ma langa Dylan. Mami mi-a pus in fata un bol cu cereale si lapte. Nu imi era foame, dar nu vroiam ca ei sa fie asa tristi ca mine, asa ca m-am silit sa iau cateva inghitituri. Apoi ca sa distrag atentia de la monotonia de care dadeam dovada am spus: Dylan, Liam vrea sa vii si tu cu noi la o plimbare. Liam e in Londra? Are o formatie, nu? A intrebat mami. Exact. Sigur. Voi merge. Mersi Jass. Imi spuse Dylan vizibil incantat. Ma bucur ca macar el e fericit. Mie iesirea asta ma duce cu gandul doar la lucruri care ma vor face sa sufar mai mult. Dupa ce am mancat, din cate am inteles, mami si tati vor face o aprovizionare neplanificata. Cel putin, asa cred. Nu am fost tocmai atenta. Am urcat sus si mi-am luat laptopul.  Stateam pe pat cu laptopul in brate si incercam sa nu plang. Toate stirile erau despre Zayn si “noua prietena”. Ha. Daca ati stii cat gresiti.. Fiecare fibra din corpul meu se simtea epuizata. Obosisem. Obosisem sa sper. Oricum, speram ceva ce nu se va intampla niciodata. De ce Jass! De ce nu ti-ai gasit si tu un baiat de teapa ta! Eram prea dura cu mine. Sentimentele sunt sentimente, nu le schimbi ca pe sosete in fiecare dimineata.

Detractorii

Alaturi de imaginea neagra de la inceputul articolului, a fost postat urmatorul mesaj: "I have been held hostage by unknown military personal after my flight was hijacked (blindfolded). I work for IBM and I have managed to hide my cellphone in my ass during the hijack. I have been separated from the rest of the passengers and I am in a cell. My name is Philip Wood. I think I have been drugged as well and cannot think clearly". Desigur ca dupa postarea acesui mesaj au existat destul de multi detractori, spunandu-se ca totul nu este decat ca un fals si ca nu exista niciun angajat la IBM Malaysia cu numele Philip Wood, lucru contrazis de profilul LinkedIn al acestuia. In ceea ce priveste mesajul Exif, datele nu pot fi rescrise cu software-ul comun, acesta poate fi adaugat numai in domenii cum ar fi creditele de imagini cu unele aplicatii avansate. Un alt aspect se refera la soft-ul de recunoastere vocala, mesajul trimis fiind vocal si nu scris.

Avionul Malaezian 370

Dupa mult timp de la producerea accidentului m-am gandit sa ma docmuentez putin mai mult si am aflat ca un inginer IBM pretinde ca a fost printre pasagerii avionului malaezian 370. Acesta face marturisiri socante. Pe zi ce trece informatiile privind disparitia avionului malaezian sunt din ce mai contradictorii, emitandu-se ipoteze din ce in ce mai fanteziste. Una dintre ele era aceea ca avionul ar fi aterizat la o baza militara de pe insula Diego Garcia din Oceanul Indian. Insa ceea ce veti citi acum nu este o ipoteza, este o intamplare adevarata, si care are legatura cu ipoteza enuntata mai sus, si anume aterizarea avionului la baza militara din insula Diego Garcia. Autorul editorialului aparut pe Jim Stone Freelance, si care ne ofera aceste informatii, acorda credibilitate acestei intamplari, explicand si aducand argumente ca aceasta nu este o farsa. 

El explica ca prin specificatia Exif (care indica metadatele fotografiilor de pe aparatele foto digitale, adica circumstantele in care a fost luata fotografia), indica ca coordonate Goole de expediere a mesajului, zona Diego Garcia. Astfel, autorul editorialului ii roaga pe cititori sa salveze fotografia pe desktop, apoi se face click dreapta pe foto, selectandu-se properties, si apoi click pe details, dezvaluindu-se datele Exif, adica coordonatele zonei din care a fost trimisa fotografia, respectiv Diego Garcia. Am facut acest experiment, confirmandu-se faptul ca fotografia a fost trimisa la data de 18 februarie anul trecut de pe un telefon IPhone 5, locatia GPS a trimiterii: coordonatele indica faptul ca fotografia a fost facuta la o distanta de 3 kilometri de ceea ce Google ofera oficial pentru Diego Garcia. Zona Diego Garcia-luata de pe Google Earth, cu coodonatele sale: 7 20' 28.71" sud si 72 20' 36.24" est corespunde! 

Pe Schiuri in Serbia

Ma bucuram de prima zi de zapada pe anul asta. In timp ce imi faceam primul tur aud din spate: e alt copil pe partie, imi spune a mea, zambind. N-o recunosti! Bun, nimic nu mai conta, ma lovise o bucurie fantastica. La masa am povestit toti, de nu ne ajungeau cuvintele. Adunasem un sac de emotii proaspete. Imi trecusera nervii si-am admis ca Alex a facut o treaba excelenta cu fata. Aleksandar, instructorul, avea mai mult curaj. Foarte buni amandoi, dar diferiti. Primul, meticulos. Al doilea, aventuros. Printesa era toata fericire cata era. Si incredere in ea. Mi-a zis doar bravo! A fost bestial, a admis ca-i place sa schieze, este o experienta fantastica. Uau! Imi iesisera cartile. M-am uitat la ea si am intrebat-o: crezi ca pot sa fac si eu o tura, maine dimineata inainte sa plecam? Primesc acceptul si-i scriu lui Aleksandar, intrebandu-l daca ne putem intalni dimineata la 8:45, la centrul de inchirieri. Raspunsul a fost afirmativ si asa am facut si prima tura singur pe schiuri cu toate ca nu stiu mai deloc sa schiez bine.