The Royal Tenenbaums

Vacanta asta e mai monotona decat ma asteptam. Chiar daca mi-am umplut timpul facand animalute din fetru, desenand si scriind pe GL, tot spatiul asta gol care se intinde pana in octombrie e deprimant. Asa ca uitandu-ma pe diferite site-uri si vazand tot felul de recomandari in materie de filme, m-am gandit sa-mi fac o lista de vreo sapte filme (pentru moment) si sa vad cate unul pe zi. Si lista arata bine, as putea spune. The Royal Tenenbaums e un film din 2001, regizat de Wes Anderson si cu o distributie de zile mari. Un film despre o familie cu trei copii (doi baieti si o fata ce a fost adoptata la doi ani) foarte dotati, Margot, Richie si Chas, ce au cunoscut succesul la o varsta frageda. Tatal (Gene Hackman) ii paraseste pe cei trei cand inca erau foarte mici, lasand toata munca pe seama mamei (Anjelica Huston). Tatal, Royal Tenenbaum, nu ii trateaza in mod egal pe copii si are grija ca la fiecare intalnire sa o prezinte pe Margot (Gwyneth Paltrow) drept fiica sa adoptiva. Filmul incepe cu scena in care Royal le explica copiilor sai ca el si mama lor se despart, apoi sunt prezentati fiecare din cei trei copii: ce calitati au, in ce domenii si in cel fel au ajuns sa aiba succes. De asemenea pe langa copiii Tenebaum, apare si Eli, pustiu de peste drum ce este foarte bun prieten cu Richie Tenenbaum, unul dintre copii. Margot, fiica adoptiva, scrie piese de teatru si chiar a castigat un premiu in clasa a IXa. Fumeaza de la 12 ani, poarta o blana si are o personalitate foarte secretoasa, ascuzandu-se de sotul ei in baie, fumand, facand baie si privind la un televizor portabil. Continuarea maine.

Ganduri dupa Mult Timp

Atatia oameni care vin si pleaca si tot atatea priviri rusinate care par sa se intersecteze. Atatea inimi care bat in tropotul dupa-amiezii si atatea ganduri care vorbesc despre suferinta fiecarui pasasager demult uitat. Oameni care asteapta fericirea si iubirea precum asteapta metroul la ore fixe. Prea multe zambete false. Prea multe haine scumpe si prea mult parfum ametitor. Prea multe masti care ascund atatea povesti de trup si de suflet incat le poti auzi in fiecare dintre cei care iti intorc spatele in drumul lor grabit spre viata. Atatea lacrimi cernute pe interior si chipuri mult prea fericite la exterior. Mult prea multa liniste intr-un loc atat de agitat de forfota de inimi zdrobite si tot atatea povesti de dragoste ranite si neuitate de cei care le poarta. Atatea amintiri si atatea vise si prea putine buze care sa vorbeasca despre ele.