La Bethleem n-am fost, desi ni s-a spus ca turistii n-au probleme sa intre in oras, ghida nu ar fi avut voie sa treaca pentru ca ii interzice legea sa faca acest lucru. Ultima zi in Israel. Inspre Nazareth, zici ca-i alta tara, plina de verdeata, fara puncte de control. Pe drum, am observat ca-n anumite cartiere gunoaiele tronau in fata locuintelor. M-am mirat, din nou, si-am intrebat de ce sunt acolo. Mi s-a explicat ca, desi extraordinar de curati ei insisi si-n casele lor, arabii nu-si platesc taxele, asa ca nu li se ridica gunoiul. Zona turistica, Nazarethul de Jos, este in partea locuita de arabi. De arabi israelieni, ei n-au nevoie de zid. Primul loc in care ne-am oprit a fost la izvorul sfant, adapostit intr-o biserica ortodoxa. O alta biserica, mai mare, construita de statul Israel, adaposteste pe zidurile interioare si exterioare tablouri donate de diferite tari. Mi-a placut in mod deosebit cel daruit de Singapore. Acolo sunt si ramasitele casei Maicutei. In drumul spre gradinile din Haifa am aflat de Baha'i. Adeptii Bahai'ismului cred ca Dumnezeu este in constiinta omului. Nu cred ca le-ar fi foarte greu sa ma converteasca.
Marea Moarta, Nazareth si Haifa
O sa va povestesc in continuare despre vacanta pe care tocmai am avut-o pe taramul sfant. Dupa cateva zile superbe in Ierusalim ultimul popas l-am facut la bisericuta ce adaposteste mormantul Fecioarei. Acolo se afla un candelabru daruit de Cantacuzino. Drumul de la Ierusalim pana la Marea Moarta nu-i lung, strabate portiuni aride unde nici macar iarba nu creste. Dar acolo, din loc in loc, am vazut asezarile beduinilor si m-am tot minunat. Saracie lucie, niste dughene dreptunghiulare din tabla, aruncate printre dealuri. Am intrebat-o pe ghida de ce nu sunt ajutati si mi-a spus ca nu vor. La asta nu ma gandisem. Niste copii alergau desculti, fara griji, asa ca alti copii, incaltati. Am ramas cu nasul lipit de geam mult dupa ce mi-au disparut din raza vizuala. Am trecut prin cele doua puncte de control fara sa ne opreasca cineva. Echipati si inarmati pana-n dinti, tineri sau tinere, vegheau. Un fior mi-a strabatut corpul si mi-am dat seama ca n-as putea locui acolo. Peste jumatate din venitul tarii se duce la armata. De cum fac majoratul, baietii si fetele intra la stagiul militar, primii pentru trei ani, fetele doar doi.
Nimeni nu e deranjat de aceasta obligativitate, stiu ca doar uniti si organizati pot sa reziste. Si sunt uniti si organizati si constienti. La Marea Moarta am zabovit pret de-o ora. Unii faceau bai de namol. Mie nu-mi era suficient de cald cu hainele pe mine, nici vorba sa dau vreun strat jos. Am vazut si o piscina acoperita, dar nu cred ca as fi intrat nici daca aveam echipament de balacit. Ne-am muiat mainile in apa sarata, ne-au ramas uleioase. Am mancat cate-un hot-dog, am baut cate-o bere irlandeza si ne-am intors. La intoarcerea in Tel Aviv am vazut zidul ce imprejmuia cartierele arabe din Ierusalim pentru prima data. Imens, lung, despartea zona locuita de arabii palestinieni de cea locuita de evrei. Mi-am amintit de un film in care evreii au fost fortati sa locuiasca in interiorul unor spatii delimitate de ziduri inalte. Se pare ca zidul asta a adus un fel de pace. Israelienii nu trec de el. Arabii nu pot iesi din habitatul delimitat de zid decat prin punctele de control. Le voi trimite celor de la www.destinatii.info informatii pentru gazduirea unui articol complet insotit de fotografii si informatii utile de care puteti avea nevoie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)